Pauza

Mda, n-am mai scris de mult, stiu. Am fost ocupat, plus ca n-am mai avut nici macar un dram de inspiratie. Am ramas fara idei. Si aici, si in viata reala. Secat. Da, asta e cuvantu’. Secat. Oboseala si monotonia ma omoara intelectual. But hell, i’m back…

Acum, picanterii nu am. Rectific: am, dar nu le voi povesti. Nu intrebati de ce. Asa cum vorbeam si cu C., uneori actionez instinctiv, fara sa-mi pun intrebari. Asa sunt eu. As vrea sa fiu rational tot timpul, dar nu pot. Cealalta fata a mea iese la iveala de fiecare data, ca o bomba care explodeaza si nu pot schimba asta, oricat as vrea.

Revenind, trebuie sa va marturisesc insa ca am avut parte de vreo doua nopti fericite. M-am simtit bine ( si nu doar din punct de vedere sexual) si am adormit zambind pentru prima data dupa mult, mult timp. A fost exact ce mi-a trebuit ca sa-mi revina cheful de viata. Hrana pentru suflet. Da. Asta e. M-am simtit ca si cum as fi picurat pe solul arid al Saharei cateva picaturi de apa. Nu, n-o sa creasca o padure tropicala acolo, dar un vlastar de cine stie ce buruiana a desertului tot o sa iasa; parca se mai destinde atmosfera.

In alta ordine de idei, am o groaza de ganduri si probleme legate de mine. Nu mai stiu nici cu ce sa incep. Am observat ca imi schimb starile de la o secunda la alta, fara exagerare. Mai ceva ca o femeie pe stop. Si nu de azi, de ieri. Situatia dureaza de vreo doua luni. De fapt, daca stau sa ma gandesc, s-ar putea sa dureze de mai mult timp, numai ca doar de vreo doua luni mi-am dat seama de asta. Nu-mi gasesc locul. Nu-mi place ceea ce le place altora (nu ca asta ar fi o noutate…). Nu ma mai mira nimic la lumea asta, incet-incet ajung la motto-ul “I don’t want to live on this planet anymore”. Da, n-am fost niciodata cel mai normal om (sau cel mai banal) dar nu sunt nici ciudatu’ dracu’. Da, am alte principii decat marea majoritate a “tinerilor” din secolul 21. Da, am alte visuri, alte asteptari de la viata. Nu, nu sunt cool, nu ma imbrac la costum (cand nu e necesar), nu invart banii pe degete si nu vin cu SUV-ul la facultate. Nu mi-am facut un scop din “a fute”, mi-am dorit sa iubesc si sa fac dragoste. Nu mi-am facut un tel din a avea faima, bani si femei, mi-am dorit sa fiu iubit….

Si e greu cand lupti impotriva curentului, cand faci exact invers decat ceilalti. Dar n-am facut altceva niciodata. Cum ziceam mai sus, unele lucruri le fac din instinct. Instinctul imi spune ca asa e bine. Ca asa trebuie sa fac, desi habar n-am de ce. Si asta ma transforma intr-un lup singuratic. Am suferit de singuratate si inainte, dar nu ca acum. De ce? De ce acum? De ce simt ca vreau sa ma retrag pe o insula si sa traiesc acolo tot restul vietii, fara nimeni si nimic? De ce simt ca, in loc de suflet, am un vulcan care sta sa erupa in orice clipa, distrugand totul in cale? Am atata intrebari fara raspuns… si cele la care gasesc un raspuns nu fac altceva decat sa nasca iar si iar alte intrebari. Cert este ca nu simt ca fac parte din lumea asta. Nu e casa mea aici. Sau cel putin a sufletului meu. Ca un catel care a fost luat de langa mama si dus intre oameni. Isi iubeste stapanul, desi stie ca nu acela este adevaratul lui parinte, dar n-are de ales. Sunt un strain de voi toti… pe zi ce trece imi dau seama de asta.

 

A shout to all members of this generation

We make our own rules in life. We believe in them, we fight for them, we die for them… This makes us human. This makes us vulnerable. But this is what we are: a compilation of thoughts and feelings trapped in flesh. Our body is the carrier of ideals and beliefs, nothing more than an empty shell without them. Indeed our mind is the most intricate object we have ever discovered… It is an unstoppable machine that can propell us farther than we have ever imagined by creating new ideas and thoughts every moment. It is the reason we are here. It is the pillar of our existence. And because we have such a powerfull tool at our disposal, we think we got a choice in life. That we can choose whatever is best for us and act as if WE are the sole master of our fate. But is it so? Does one ever truly have a choice?

We are merely passengers on the wheel of destiny, describing a perfect circle in our entire life. We THINK we are in control, but that’s far from the truth. A force beyond our comprehention makes the final decisions. We humans called it FATE. We blame it for everything bad that happens to us and we thank it for every joy it brings. Then we think again and come to the conclusion that our actions led us to what happened. Not entirely true. Our actions are the trigger, but FATE decides what’s the outcome. We cannot control it, we cannot fight back and it is immortal. We stand no chance by confronting it. One can only match, move by move the machinations of fate.

But there is HOPE. Hope is the best thing of humanity. We hope for this and that and sometimes we get what we hope for. Not all of us, not every time, but it happenes. Hope is a very complicated feeling, but packs a good punch when needed. Given the right moment, hope can rise humans from the deepest bound of hell. Hope is closely related to WILL. And this is where I was hoping to get.

The power of will… My deepest belief is that the sheer power of will is the only force strong enough to fight fate. And win. Not many people have a strong will. But there’s no need for numbers. A handfull of people with a rock-solid will can change things. Every time a new generation arises, few people are blessed with this gift. Sometimes they change the world, sometimes they fail. But they are out there, searching eachother. They will never back down. They will never retreat. They will fight to the death, and sometimes won’t even know what for. They are our HOPE. So let’s help them. Do not let them fail. Do not let them lose their WILL. Because if they lose their WILL, we will lose our HOPE…

And remember: we cannot change our fate, no man can. But is better to try than to wait for eternal damnation.

Rapid, neaşteptat dar superb!

 Pentru că aşa trebuie să fie!

 

P.S. : Crăciun fericit şi vouă ! Eu deja am parte de unul superb…

Dawn of a new life

O cameră micuţă, dar spaţioasă. Un pat moale, king size. Lumânări parfumate pe noptiere şi o lumină difuză.  O cameră cu lambriuri pe pereţi, la mansardă şi cu un balcon făcut parcă pentru doi. Doi oameni stând îmbrăţişaţi pe balcon, fiecare cu câte o ţigară în mână.

Două minute mai târziu, în aceeaşi cameră, aceiaşi doi oameni sărutându-se pătimaş. Hainele zboară de pe ea şi se trezeşte goală, singurul articol de îmbrăcăminte care mai rămăsese pe ea fiind pantofii negri de lac.. El o priveşte îndelung. O doreşte. Acum. Să fie toată a lui şi numai a lui…

Începe să-i sărute buzele, să i le muşte uşor, să se joace cu limba peste ele. Coboară încet, spre gât. O sărută centimetru cu centimetru iar la final o muşcă uşor de pielea fină a gâtului. Îi mângâie sânii şi stă lipit de ea. Coboară şi mai mult, ciupeşte cu buzele sfârcul drept şi-apoi îl înconjoară cu limba. Ea trage aer în piept şi geme uşor. El continuă cu sfârcul stâng apoi o sărută iar. Se joacă. Îi place să o excite. Îi place să o fută atunci când e udă ploaie…

El n-are bluza pe el. Doar pantalonii, o ultimă barieră între vaginul ei umed şi penisul lui erect. Obstacolul cade repede, mulţumită unor mâini delicate dar ferme care trag pantalonii de pe el. Ea îi cuprinde penisul cu ambele mâini şi începe să-l frece. El geme de plăcere. Ea ştie să-l excite la culme cu o singură privire şi asta îl înnebuneşte.

El şopteşte calm şi hotărât:

-          La perete, domnişoară!

Ea se conformează rapid. El îi mângâie fundul cu atingeri fine şi-i trage o palmă scurtă, fix când ea nu se aştepta. O mângâie pe spate cu ambele mâini şi apoi o apucă strâns de păr.

-          Vezi de ce ţi-am zis să-ţi laşi părul lung? şopti el zâmbind.

O penetrează uşor. E în faza de tachinare. Vrea doar să-i simtă căldura penisului în ea, doar cât să ştie că urmează plăcerea. O bagă adânc. Ea trage din nou aer în piept şi îl ţine în plămâni. Expiră îndelung, pe măsură ce el o scoate. Apoi el iar o bagă adânc, ea trage aer în piept, numai că o trage de păr şi începe să i-o tragă repede. El adoră să o ia pe la spate. Adoră şi mai mult când i-o trage pe la spate, când ea stă lipită de un perete şi poartă tocuri şi geme uşor.

El se lasă pe genunchi, îşi pune ambele palme pe fesele ei şi îşi implantează adânc limba în vaginul ei cald. Se joacă înăuntru în timp ce o mângâie pe spate, pe fese, pe picioare, până la glezne. O întoarce cu faţa şi o priveşte în ochi. Se apropie încet de clitoris. Întâi îl atinge uşor cu vârful limbii de câteva ori, apoi îl înconjoară cu limba. Îl ia între buze şi îl suge uşor. Îşi plimbă buzele pe clitoris apoi începe să-l atingă repede cu limba. Reacţia ei e mai mult decât satisfăcătoare…

Ea îl apucă de păr şi îl trânteşte în pat. Se urcă pe el şi începe să facă binecunoscutele mişcări du-te-vino. Se uită în ochii lui, îi urmăreşte plăcerea acumulându-se până aproape de extaz. Atunci se opreşte. Se apleacă peste el şi îl sărută lung. Îndepărtându-şi buzele doar puţin de ale lui, continuă mişcările. Zâmbeşte şi îl priveşte fix în ochi. El geme de două ori încet si apoi o ultimă dată tare, dându-şi drumul.

Două minute mai târziu, aceeaşi cameră, aceiaşi oameni, stând îmbrăţişaţi în patul moale, îşi fumează  fiecare ţigara „de după” şi zâmbesc…

Situatia de fapt actuala…

Ei bine, n-am mai scris de mult. De ce? Am fost ocupat cu diverse lucruri, dupa cum urmeaza:

Programu’ de facultate ma omoara lent, dar sigur. Nu mi-a placut niciodata programul de dupa-amiaza, ca ma oboseste teribil si nici noaptea nu pot sa dorm, in mod regulat, mai mult de 6 ore. De unde rezulta oboseala grava. Eh, nimic nou pentru organismul meu. Si, fiindca am program dupa-amiaza, dimineata invat. Da, invat, stiu ca e demodat, dar sincer, ma doare-n cur cot de ce cred altii… Asta e, unii invata ca fraierii si altii, care stau ca niste lehuze zi de zi, le iau posturile si castiga de z ori mai mult. Da, dar la final, eu macar mor fericit ca am ceva in cap. Vorba lu’ mama: “ba, macar nu mori prost”.

In al doilea rand, a fost o perioada agitata din punct de vedere sentimental. N-o sa explic de ce, o sa spun doar ca m-au incercat foarte multe sentimente, si pozitive, si negative, intr-un timp relativ scurt, lucru care pe mine ma oboseste. Dar, sa privim partea plina a paharului: macar am simtit si eu ca traiesc, nu? Cum zicea un nene destul de intelept, “sentimentele noastre sunt o sursa pretioasa de viata si individualitate”. Well, i’m alive and kickin’!

Acestea fiind spuse, sa trecem la lucruri mai interesante.

Seara, intorcandu-ma de la facultate, ajung la camin si bag cheia in usa. Se roteste prea usor… E descuiata. Intru si o vad pe S. S. este o studenta la ASE, descurcareata, cu simtul umorului si destul de tare in gura (la figurat, da?) pe care am cunoscut-o printr-un prieten.

- Cum dracu ai intrat in camera mea?

- L-am…rugat…pe colegul tau sa imi imprumute cheia pentru ca vreau sa-ti fac o surpriza, zise ea fluturand cheia colegului de camera.

- A, l-ai rugat…inteleg.

- Nu mi-am tras-o cu el pentru o cheie, ok? Pot fi foarte convingatoare cand vreau.

Colegul de camera e plecat. Cum naiba s-a intalnit cu el? Cum naiba a dat de el? Fata asta ma sperie…intr-un mod destul de ciudat.

Intru in camera ca si cum ea n-ar fi acolo, imi las geanta maro pe canapea si ma indrept spre bucatarie. La dracu, chiar trebuie s-o intreb ce cauta aici sau are de gand sa-mi zica dupa ce lasa sa creasca suspansul? Sta in picioare, cu mainile la spate si ma urmareste cu privirile. Nu zice nimic. Clar e ceva dubios la mijloc…

- Ziceai ceva de o surpriza…?

- Desigur, zice ea muscandu-si buza de jos.

Rujul rosu ma innebuneste, si ea stie asta… Ma enerveaza cand cineva stie lucruri despre mine fara sa stiu si eu ceva la randul meu.

- Stii, eu fac dreptul afacerilor si nu ma prea descurc…

- Serios? Ai vrut sa intri in camera mea, inaintea mea, ca sa-mi spui ca nu te descurci la dreptu’ afacerilor?!? Avem telefoane, stiai?

- Bine, ma, bine, daca vrei tu neaparat adevarul, ti-l zic. Colega mea de camera si-a invitat iubitu’ pe la ea si pe mine m-a rugat frumos sa-mi gasesc de lucru prin oras, daca ma-ntelegi… N-aveam la cine sa ma duc asa ca am venit la tine, ok? Ce pui atatea intrebari? Vrei sa ma dai afara? Ce mare rahat am facut de te uiti la mine ca la o infractoare?

Am ramas prea uimit de rabufnirea ei ca sa mai zic ceva in apararea mea. Asa ca am zis altceva )

- Bine, ramai, dar pana cand?

-Colega mea a zis ca el o sa plece pe la 11 ca sa prinda metroul, ca maine intra la munca…

- Bun.

Am ramas amandoi fata in fata si ne uitam unul la altul. Deodata se repede la mine, imi ia capul in maini si ma saruta. Am fost placut surprins de buzele ei moi. Ma impinge pana ating blatul din bucatarie si se lipeste de mine. Ma saruta cu pasiune, ma prinde cu o mana de ceafa si cealalta o coboara incet, intai pe piept, apoi pe abdomen si apoi pe picior. Urca si imi atinge penisul. Il strange cu mana si il freaca usor. E de prisos sa zic ca eram excitat maxim. Se joaca, ma atinge, ma saruta. Ii intorc favorul si incep sa ma joc si eu prin blugii ei. Geme de placere.

In doi timpi si trei miscari hainele erau pe jos si noi in pat, ea deasupra. Ma prinde de maini si se misca inainte si inapoi, face miscari circulare, se apleaca peste mine ca sa-mi atinga buzele cu sfarcurile ei tari si se ridica repede, zambind. Se misca din ce in ce mai repede si se uita in ochii mei. Schimbam pozitia si i-o trag pe la spate. Se arcuieste, isi arunca parul blond pe spate si geme. Grabesc ritmul. Ma innebuneste caldura ei, pasiunea cu care ma atrage e irezistibila. Ma apuca de pulpe si ma trage mai adanc in ea. Geme tare de doua ori si apoi incepe sa tremure…

O imping pe pat, astfel incat sa stea culcata cu fata in jos si o penetrez si mai tare. Ii simt vaginul cum se muleaza pe penisul meu si simt ca nu mai pot. Pozitia asta m-a dat gata mereu…

Cand sunt aproape sa-mi dau drumul, o scot si termin pe fesele ei. Scurt, dar intens.

Am mai stat pret de o jumatate de ora intinsi in pat, ea cu capul pe pieptul meu.A fost ca si cum am fi fost impreuna. Dupa aceea, ea s-a imbracat repede si a plecat lasand in urma doar un “pa” foarte sec. Ce-a fost in capul ei?

 

 

Rau sau bun ?

 

Pentru ca noua mea strategie pe termen lung e exprimata de versu’ “tehnic,ma-nchid ermetic in mine,calculand erorile…”

 

Wonderfull day

O zi minunata. Cu EA. De asta am avut parte astazi. Pentru prima data dupa mult timp m-am simtit bine. Am fost fericit. Cel mai fericit barbat din lume. Pentru ca am putut sa stam lungiti in pat si sa ne sarutam. Pentru ca mi-a soptit la ureche ca ma iubeste si ca nu a incetat niciodata sa faca asta. Pentru ca am privit-o indelung si nu mi-a pasat de timp. Pentru ca mi-am dat seama ca o doresc si ca vreau sa o pastrez langa mine toata viata. Pentru ca…

Acum e ora 00:06. Visul nostru s-a terminat de 6 minute. O zi. Atat a durat. O zi. O zi in care am putut sa ii spun ca o iubesc. Dar atat. De maine suntem alti oameni. De maine suntem doar niste cunostinte, prieteni in cel mai bun caz. De parca nimic nu s-ar fi intamplat, niciodata…

 

Bad boys vs good boys

Azi mi-a trecut prin cap ideea de a pune in antiteza categoriile astea doua de baieti. E doar o parere personala pe care am vrut sa o impartasesc aici.

Sa incep prin a descrie putin cele doua categorii. Repet, e o descriere subiectiva si s-ar putea sa nu fie in acord cu descrierea altora, dar asta e… Oricum, le-am nuantat putin mai mult ca sa se observe contrastul, deci pe alocuri e putin exagerat.

Bad boy. El e cel care face numai ce vrea, bea, fumeaza, injura de mama focului. E excesiv de independent, nu asculta de nimeni si crede ca numai ce face el e “cool”. E mereu pe combinatii, uneori evita munca in favoarea bisnitei cu telefoane sau ca sa plece “la munca” in Spania. Exista mai multe tipuri de bad boys, de la cocalarul infect pana la adevarati oameni de afaceri, respectati si recunoscuti in societate. Pe un bad boy n-o sa-l vezi niciodata ca sta la taifas cu iubita lui si ii asculta vaicarelile. Lui nu-i pasa de asa ceva, are lucruri mai importante de facut. El o fute, eventual ii trage si doua injuraturi daca il enerveaza si pleaca. El nu ajuta batranicile sa treaca strada, nu ajuta vecinii la mutatul mobilei si, in general, nu face gratuitati. Se afiseaza mereu ca un mascul alfa, are o masina puternica si, eventual, zgomotoasa si sta in “pack-uri” cu alti tipi ca el. El nu respecta niciodata regulile si, de obicei, nici legile. E de parere ca isi face singur regulile. Sa-i vorbesti despre scoala/facultate e ca si cum ai incerca sa ii explici unei maimute teorema Lagrange… E foarte posibil sa te alegi si cu o bata in fata daca insisti pe acest subiect… Cum ziceam mai sus, exista mai multe tipuri de bad boys. Cei din varful “lantului trofic” sunt cei care se afiseaza drept good boys dar de fapt sunt bad boys. Mie imi place sa ii numesc “fakeri”. Ei sunt cei care imbarliga fetele cu tot felul de vrajeli, care de care mai complicate si mai mincinoase, le promit si luna de pe cer si apoi le lasa cu ochii-n soare. Tipica escrocherie sentimentala. Bineinteles, asta dupa ce le fut bine in toate gaurile. Daca se poate sa le faca si de rusine putin, atunci e perfect. Partea mai ciudata e ca marea majoritate a fetelor/femeilor sunt moarte dupa genul asta de barbati. Logica ma depaseste. Misoginismul fakerilor difera din punct de vedere al cantitatii, dar toti, absolut toti au un punct comun: femeia e obiect sexual. Punct. Cu cat respectivul are mai multe astfel de victime, cu atat e mai bine privit in cireada…pardon…am vrut sa zic grup. In rest e la fel ca toti ceilalti, numai ca la un nivel mai inalt. De exemplu, fakerul nu face bisnita cu telefoane, el se ocupa de “niste afaceri de-ale lu’ varu’ din Cuba”; fakerul nu se duce la munca in Spania sau Italia, el importa “cafea” din Rusia. Ma rog, intelegeti ideea. Fakerul face aceleasi lucruri ca un bad boy obisnuit, numai ca le face mai bine si le face cu stil. El e “smecher” si nimeni nu mai e ca el.

Good boy. El e cel care si-a ascultat mereu parintii, a mers la scoala, a invatat bine, a luat premiul I si isi facea singur curat in camera. El ajuta ori de cate ori e nevoie, isi asculta prietenii (chiar si pe iubita), ii sfatuieste de bine si incearca sa le fie de ajutor. Incearca sa-si gaseasca un job part-time in timpul facultatii ca sa mai scoata si el un banut cinstit. E onest, sincer si vrea sa-si faca familia fericita cu reusitele lui. Sta la coada sa plateasca facturile si isi asteapta randul linistit, nu injura la cea mai mica enervare, (de obicei) nu fumeaza si nu bea. Eh, cu bautu’ e cu dus si-ntors, dar oricum nu toarna in el la vodka pana ii bate ficatu’-n teava…La scoala statea cuminte in banca lui si era mereu agasat de bad boys ca sa le faca temele in locul lor. Isi facea mereu rugaciunea inainte de culcare si ii multumea lui Dumnezeu pentru ce a primit. In privinta relatiilor, se poarta frumos cu tipele cu care sta, le face cadouri, tine minte tot felul de detalii despre ea, pe scurt ii pasa. Nu intra in batai si nici nu instiga la violenta. El vrea doar sa-si faca treaba in mod cinstit, fara amestecul altora. Are o masina obisnuita, stock, nu ii trebuie prea multa putere sau viteza. Respecta regulile sociale si legile si se supune lor pentru ca asa i se pare normal sa faca. Viitorul unui good boy, in linii mari, suna cam asa: se casatoreste cu femeia pe care o iubeste, are doi copii pe care ii adora si ii duce de mana la gradinita, deci familist convins; cariera merge binisor, poate sa ajunga in vre-un post de conducere mai bine platit, dar asta dupa 50 de ani, trage tare ca sa asigure cele necesare in casa. Probabil moare de batranete sau prins in vre-un schimb de focuri dintre bad boys.

Cam asa vad eu categoriile astea. Poate o sa scriu un post si despre bad girls vs good girls… sau poate nu.

P.S: In curand cred ca o sa sterg blogu’.

…

Mi-ar placea ®

Inainte sa intru in subiectul principal trebuie sa spun ca motivul pentru care am pus simbolul acela in titlu este ca l-am preluat de la cineva si, deci, nu-mi apartine. Un motiv in plus ar fi ca tema postului de asemenea nu-mi apartine, doar subiectul despre care am ales sa vorbesc este diferit. Now on to the main course…

Mi-ar placea sa stiu ca cei care muncesc pe branci vor reusi intotdeauna. Mi-ar placea sa stiu ca cei care triseaza vor fi mereu pedepsiti. Mi-ar placea sa stiu ca exista dreptate si pentru cei care nu au putut sa iasa in evidenta din cauza unor lichele. Ca exista si omeni buni care pot sa schimbe ceva in tara asta. Ca exista speranta si pentru cei care spala WC-uri si sunt doctori in chimie, fizica, drept, etc. Mi-ar placea sa stiu ca va veni o vreme in care se va intoarce roata. O vreme in care miseii si ticalosii vor forma minoritatea si nu majoritatea si in care vor fi ei cei tolerati. Mi-ar placea sa stiu ca va veni o vreme in care oamenii se vor gandi si la viitor si nu numai la ”ce mancam maine?” si ca vor avea ochii deschisi sa vada consecintele actiunilor lor de azi asupra zilei de maine. Mi-ar placea sa am certitudinea ca imi voi creste copii intr-un mediu in care sa se simta si ei in siguranta. Nu vreau sa vina acasa si sa-mi spuna “tati,de ce eu am facut tot la lucrare si am luat 6 si Gigel, care n-a scris nimic, a luat 10?” pentru ca eu sa fiu nevoit sa-i spun ca Gigel e baiatul profesorului si de-aia ia el note mai mari ca tine. Nu pentru ca e mai destept ca tine, ci pentru ca Gigel are PILE. Vreau sa iasa cuvantul “pile” din vocabularul romanilor. La fel si “mita”, “santaj”, “furat”, “talharie” si altele, care nu-mi vin in minte acum. Stiu ca ce spun eu aici e o iluzie, dar e iluzia mea si, atat timp cat imi permit sa visez, mi-o voi mentine. E o iluzie care ma motiveaza, de aceea n-am sa renunt la ea. Revenind, mi-ar placea ca romanii sa aiba incredere in tara lor si sa o sustina. Ca si in Romania putem face treaba buna si, mai ales, CORECTA.

De fapt, eu stiu ca se poate, insa mi-ar placea ca si altii sa stie asta. Sa stie si strainii care vin Romania ca aceasta tara nu e definita prin cuvinte precum hotie ,viclenie, interes meschin, snobism, barbarism, haos, dezinteres total, etc. Sa inteleaga si ei ca nu ne-am teleportat din cretacic direct in mileniul III fara sa ne civilizam. Sa vada si ei ca tara asta are bogatii pe care altele, poate mai dezvoltate (din punct de vedere economic, dar doar atat) nu le au. Stiti ce avem noi si SUA, faimoasa SUA, una dintre “superputerile” lumii nu are? NOI avem o ISTORIE! Noi ne-am format de-a lungul miilor de ani, ne-am luptat pentru neamul nostru si pentru libertatea noastra si am sacrificat nenumarati oameni pentru cauza asta. Oameni care au murit cu zambetul pe buze si cu inima impacata ca si-au dat viata pentru ca urmasii lor sa poata trai mai bine. Americanii n-au o istorie in adevaratul sens al cuvantului, pentru ca ei n-au luptat decat intre ei. Pentru Dumnezeu, America nu e altceva decat o adunatura de criminali, violatori si talhari expulzati prin secolele XVI-XVII de catre Marea Britanie pentru ca englezii nu mai aveau loc in puscarii. Inainte de asta existau cateva triburi bastinase de indieni, pe care indivizii sus-mentionati i-au macelarit fara ezitare si apoi si-au proclamat independenta. Asta e marea istorie a Statelor Unite ale Americii… Dar in anul 2011 SUA conduce lumea iar Romania e tara pe care, mai pe romaneste, se pisa toata lumea, inclusiv locuitorii ei.

Avand acestea in vedere, nu e pacat ce vedem? Nu e pacat sa ne mintim pe noi insine si sa ne furam singuri caciula? Nu e pacat ca avem o tara atat de frumoasa si cu o istorie atat de interesanta, iar pe noi nu ne intereseaza decat cum sa-l mintim mai bine pe celalalt ca sa-i luam tot ce putem? Nu e pacat ca antecesorii nostri si-au dat viata pentru ce avem noi acum, pentru libertate, pentru pamantul tarii, pentru bogatiile ei, pentru apele si padurile ei, iar noi… noi nu facem altceva decat sa ne plangem de mila si sa plecam din tara, ultimele cuvinte fiind “…pentru ca aici nu se poate”. BA SE POATE! Putem fi civilizati, putem fi sinceri, putem fi corecti, putem fi muncitori, putem fi destepti si chiar suntem. Si pentru cei care nu cred, sa urmareasca acest video:

Eu cred in toate acestea. De aceea am ales sa fiu corect si cinstit. De aceea mi-am ales si o meserie anume. De aceea lupt contra vantului. De aceea vreau sa devin din ce in ce mai puternic, mai abil, mai priceput. Pentru ca eu cred si imi pasa. Pentru ca puterea exemplului e mai mare decat multi isi dau seama… si pentru ca stiu ca asa voi aduce o contributie, intr-adevar, mica si poate pentru unii nesemnificativa, dar este o contributie la EVOLUTIE. Pentru ca eu sunt gata sa mor pentru tara asta si pentru oamenii din ea, pentru toti, rai sau buni…